Sebeșul este așezat în partea de sud a județului Alba, la o distanța aproape egală între extremitatea nordică și sudică a României, la intersecția paralelei de 45° 57' latitudine nordică cu meridianul de 23° 34' longitudine estică, în zona de întâlnire a depresiunilor Apoldului și a Mureșului. Este străbătut de la sud spre nord de râul Sebeș și este situat la intersecția șoselelor naționale Sibiu -Cluj -Napoca și Sibiu -Arad, la numai 15 km de Alba Iulia, reședință a judțului Alba, 55 km de Sibiu și 65 km de municipiul Deva. Începând cu anul 1968, Sebeșul are în componență și localitățile: Petrești-la 3,5 km spre sud de Sebeș, Lancrăm - aproape de limita nordică a orașului , la aproximativ 2 km de acesta și Răhău- pe Valea Secașului Mare, la 6 km sud -est de oraș. Municipiul Sebeș are o suprafață totală de 11.545 hectare și are ca vecini: la nord, municipiul Alba Iulia, la nord-est, comuna Daia, la est se găsește comuna Câlnic, la sud , comuna Săsciori, la vest se afla comuna Pianu, iar la nord -vest, Vințu de Jos.         

Sebeșul are adânci rădăcini în istorie, fiind atestat documentar încă din data de 22 februarie 1245, însă primii localnici sunt aici din jurul anului 1150. Localitatea va apărea de-a lungul timpului menționată sub diferite denumiri: Mühlbach, Szasz-Sebeș, Sebeșul Săsesc, Sebeș, Sebeș-Alba. Importanța Sebeșului crește odată cu consemnarea scaunului săsesc(1303), "civitas Sebus" fiind amintit încă de la 1341 În anul 1387, Sebeșul primește, din partea lui Sigismund de Luxemburg, dreptul de a se înconjura de ziduri. Datorită unei dezvoltări accentuate, în data de 9 noiembrie 1376, orașului îi sunt reînnoite statutele celor 19 bresle, ce cuprindeau 25 de branșe meșteșugărești, fapt ce dovedește existența anterioară a acestora. Sebeșul s-a confruntat cu atacurile turcești din 1421, 1438, 1442, 1479, 1661, astfel încât a fost necesară o fortificare a orașului: s-a constituit o incintă cu turnuri de colț în jurul Bisericii Evanghelice, se fortifică incinta exterioară, refăcându-se zidurile care sunt supraînălțate și întărite cu turnuri. De numele orașului se leagă convocarea Dietelor, din 1556, 1600, 1659, ultima instituind și primul blazon al Tansilvaniei.   Între anii 1732-1736 și 1790, aici și-a avut sediul Guberniul Transilvaniei, în clădirea actuala a Muzeului- Casa Zapolya. Odată cu accentuarea luptei naționale, Sebeșul își face simțită prezența, prin memoriile preotului Sebastian Stanca, participarea sebeșanului Vitez la redactarea celebrului Supplex Libellus Valachorum, prin asociațiile culturale și locale, înființate în majoritatea cazurilor de intelectuali, cărora li s-au adăugat meseriași, comercianți și țărani. În anul 1848, se creează unități de voluntari sub comanda prefecților Axente Sever și mai târziu a lui Dionisie Pop Marțian, având sediul la Sebeș.       Locuitorii orașului au participat la Războiul pentru Independență, la Primul Război Mondial, la Marea Unire, au manifestat împotriva Dictatului de la Viena, la Al Doilea Război Mondial, dovadă fiind și cimitirul orașului unde eroii se odihnesc.       

        Toate acestea și nu numai te fac să simți miros de istorie, astăzi în oraș îmbinându-se cu succes tradiționalismul cu modernul, fapt ce la făcut probabil și pe marele Nicolae Iorga să afirme " nici un oraș din Ardeal nu e așa mult și așa de vădit al nostru".